MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAREȘÁL s.m. Cel mai înalt grad în armată; ofițer care deține acest grad. ◊ Mareșal al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. [< fr. maréchal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAREȘÁL s. m. cel mai înalt grad în ierarhia militară. ♦ ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. (< fr. maréchal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAREȘÁL s. (MIL.) (înv.) marșalâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mareșál (mareșáli), s. m. – Cel mai înalt grad în armată, în unele țări. Fr. maréchal. – Der. mareșalat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mareșál s. m., pl. mareșáli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAREȘÁL ~i m. Ofițer cu grad superior celui de general. ~ de aviație. /<fr. maréchal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink