Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins2, vast. ◊ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios, voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate. ◊ Fată mare = fată la vârsta măritișului; v*****ă, fecioară. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ◊ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ◊ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍ2 interj. v. măre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁRE1 ~i adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu ~. Sat ~. ◊ Literă ~ literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. În linii ~i (sau în ~) în general. Degetul ~ primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) ~ odaie împodobită în care se primesc oaspeții. 2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă ~. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți ~i. ◊ Ziua în amiaza ~ în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură ~. Furtună ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ◊ A vorbi (sau a striga) în gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt ~. Cutremur ~. Secetă ~. 7) (despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat ~. Fată ~. ◊ A se face ~ a crește; a se dezvolta. Tată ~ bunic. Mamă ~ bunică. Socru (soacră) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi ~. Faptă ~. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar ~. ◊ ~ și tare care are putere și influență. A se ține ~ a fi mândru. Mai ~ele șeful; conducătorul. Să crești ~! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu ~ ce cu greu. Săptămâna ~ săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁRE2 mări f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ◊ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulțime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, ~is
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁRE1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mână, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins, vast. ◊ Expr. În mare = după un plan vast; în linii generale. ♦ Înalt. Un deal mare ne desparte (JARNIK-BÎRSEANU). ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA). ♦ (În expr.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. 2. În cantitate însemnată, abundent, mult; numeros. ◊ Expr. (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla; a inunda. ♦ (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. 3. De lungă durată. 4. În grad înalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU). ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.). Ziua-mare = moment al dimineții când lumina devine intensă. ♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, strigând. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic. Ger mare. ♦ (Adverbial, pop.) Din cale-afară, peste măsură. A să fie Mare mult omor! (ALECSANDRI). ♦ Grav. Greșeală mare. 5. Adult, matur, vârstnic; (la comparativ) mai bătrân. ◊ Expr. (Despre copii) A se face mare = a crește, a deveni matur, adult. 6. Vestit, renumit, ilustru. 7. Care ocupă un rang superior, sus-pus. ◊ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț. A trage a mare = a-și da ifose; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri sau avansări într-un post. Mare și tare = influent, puternic. ◊ (Substantivat) Mai-marele = căpetenie, șef. ♦ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. 8. Important, de seamă; hotărâtor. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale. ♦ Deosebit, ales. Mare cinste.Lat. mas, maris.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ac-de-máre (pește) s. n., pl. áce-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bou-de-máre (pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Cárul-Máre (constelație) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
iárbă-de-máre (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
iárbă-máre (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-mári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ANASON-MÁRE s. v. molură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ARICI-DE-MÁRE s. (ZOOL.: Echinoidea) echinidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOALĂ-MÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAL-DE-MÁRE s. v. morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALCE-MÁRE s. v. rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALORIE MÁRE s. v. kilocalorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARABAȘ-DE-MÁRE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARAS-DE-MÁRE s. v. sparos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂȚEL-DE-MÁRE s. v. corosbină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CEAPUR MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-FOI-MÁRI s. v. sănișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COARNE-DE-MÁRE s. pl. v. roșcovă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORB-DE-MÁRE s. v. cormoran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DIPLĂ MÁRE s. v. contrabas.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOAMNĂ-MÁRE s. v. beladonă, mătrăgună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FAPTUL-MÁRE s. v. ștevie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FATA-MÁRE s. v. lebăda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GAROFIȚĂ DE MÁRE s. v. sică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-DE-MÁRE s. v. bibilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GROZAMĂ-MÁRE s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GUVID MÁRE s. v. strunghil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HOȚ DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-MÁRE s. v. granát, pătlagină, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LĂSTUN-MÁRE s. v. drepnea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEU-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spațios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. mășcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi ~ din viața lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (~ spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier ~.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experiență ~.) 35. v. fastuos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE adj. v. friguros, geros, rece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MARE PROPRIETÁR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MARELE ÁLB s. (ZOOL.) york mare. (~ este o specie de porci.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MARELE LÁMA s. v. dalai-lama.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MARELE-NÉGRU s. (ZOOL.) cornwall. (~ este o specie de porci.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRÍ vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUSCĂ-MÁRE s. v. împărăteasă, mamă, matcă, regină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂVALNICUL-ĂL-MÁRE s. v. sânziene-de-grădină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUCĂ DE MÁRE s. v. nucșoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORUMBEL-DE-MÁRE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-MÁRE s. v. chirighiță, pescăruș, râbar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ROMANIȚĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCOICĂ DE MÁRE s. v. stridie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STURZ MÁRE s. v. cocoșar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘOARECE-DE-MÁRE s. v. limbă-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dedițel-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRIFOI-MÁRE s. v. sulfină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚARCĂ-DE-MÁRE s. v. scoicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚIPAR-DE-MÁRE s. v. știucă-de-mare, zărgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ULIU-MÁRE s. v. șorecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URSA-MÁRE s. v. carul-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VACĂ-DE-MÁRE s. v. morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIȚEL-DE-MÁRE s. v. focă, morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) mări ≠ a (se) micșora, a (se) reduce
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A mări ≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Mare ≠ mic, mărunt
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
máre (mắri), s. f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
máre adj.1. De vîrstă majoră. – 2. Cu dimensiuni și proporții însemnate. – 3. Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. – 4. (S. m.) Om de vază, persoană remarcabilă. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mās, mărem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Pușcariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucișare, puțin probabilă, cu magnus; și de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă și mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, cf. s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat). Fără îndoială, această der. a fost respinsă de REW 5231, cf. Philippide, II, 720. Alte explicații sînt și mai puțin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior lat., pus în legătură cu v. irlandez már (Meyer, Alb. St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, IF, XLIII, 188); din v. germ. mari (Scriban); sau din lat. mare „mare” (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, în Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Der. măreț, adj. (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui der. cf. Densusianu, GS, II, 9 (după Pușcariu 1027, dintr-un lat. *maricius, mai puțin probabil cu suf. rom. -eț); măreție, s. f. (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, vb. (a face mare; a augmenta, a crește; a glorifica); mărie, s. f. (înv., mărime; Alteță, Maiestate); mărime, s. f. (amplitudine; dimensiune; importanță; cantitate; persoană importantă); mărire, s. f. (creștere; dezvoltare; om de vază); preamări, vb. (a înălța, a glorifica); măros, adj. (Trans., trufaș). Comp. maimare, s. m. (căpetenie, șef), cf. Candrea-Dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beiträge, 17, din ngr. μαϊμάρης „arhitect”, cf. maimar); maimărie, s. f. (demnitate, preeminență); mărinimos, adj. (generos), compus artificial după lat. magnanimus; mărinimie, s. f. (generozitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ac-de-máre s. n., pl. áce-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anemónă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aríci-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
áță-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buréte de máre s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cal-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Cárul-Máre (astron.) s. pr. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
castravéte-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călúț-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cățél-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Câinele-Máre (astron.) s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corb-de-máre s. m., pl. corbi-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cuțít-de-máre (zool.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dedițél-de-máre s. m., pl. dedițéi-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
doámnă-máre (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
d**c-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-máre (bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iárbă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iárbă-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
îndáta-máre loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Jóia Mare s. pr. f. sg.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
léu-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
límbă-de-máre (zool.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lup-de-máre (focă, marinar) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mai-márele s. m. art., pl. mai-márii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mámă-máre s. f., art. máma-máre, g.-d. art. mámei-mári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre s. f., g.-d. art. mării; pl. mări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre adj. m., art. márele, pl. mari, art. márii; f. sg. máre, g.-d. art. márii, pl. mari, art. márile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre-logofăt s. m., art. márele-logofăt; pl. mári-logoféți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre-spătár s. m., art. márele-spătár; pl. mári-spătári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre-vórnic s. m., art. márele-vórnic; pl. mári-vórnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mălái-máre s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mări v. măre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
múscă-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nálbă máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nevóie máre loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-de-máre (calcan) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pisícă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rândunícă-de-mare s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Sâmbăta Máre s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scórpie-de-máre s. f. (sil. -pi-e)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
soácră-máre s. f. (sil. -cră-), art. soácra-máre, g.-d. art. soácrei-mari; pl. soácre-mari
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sócru-máre s. m. (sil. -cru-), art. sócrul-máre; pl. socri-mari, art. sócrii-mari
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stea-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șoárece-de-máre (pește) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
știúcă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tátă-máre s. m., art. táta-máre, g.-d. art. lui táta-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trandafír-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urs-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Úrsa-Máre s. pr. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urzícă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vácă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Vínerea Máre s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vúlpe-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile înaintea mării – Cauza premerge efectul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ, cale navigabilă în SE României care unește fl. Dunărea cu Marea Neagră, scurtînd drumul navelor spre Constanța cu c. 400 km și asigurînd irigarea a peste 200.000 de ha teren. Proiecte de realizare a unui asemenea canal datează de la mijlocul sec. 19. Lucrările au început în 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a deținuților politici care au fost folosiți ca principală forță de muncă. Sistate în 1955, lucrările au fost reluate în 1975, după un alt proiect. Canalul, dat în folosință la 26 mai 1984, străbate Pod. Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat în mare parte pe fosta vale Carasu. Porturi: Cernavodă, Medgidia, Basarabi, Agigea. Lungime totală: 64,2 km; lățime la bază: 70 m, la suprafață 110-140 m; adîncimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m. La capete, canalul este prevăzut cu ecluze (Cernavodă și Agigea), fiecare avînd două incinte care asigură navigația în ambele sensuri; este traversat de șapte poduri (trei rutiere, trei feroviare și unul mixt). Volumul de trafic pe care îl poate prelua anual este de c. 75 mil. t mărfuri, asigurîndu-se trecerea navelor fluviale și a celor maritime de dimensiuni mici. Constituie o importantă cale navigabilă europeană, permițînd o legătură mai directă între Marea Neagră și Marea Nordului, prin Canalul Rin-Main-Dunăre, precum și cu Marea Baltică prin Canalul Oder-Elba. O derivație, Poarta Albă-Năvodari-Midia, în lungime de 26,6 km (ad.: 5,5 m) a fost construit în 1984-1987.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CARAIBILOR, MAREA ~, mare a Oc. Atlantic mărginită la V și S de America Centrală și N Americii de Sud, iar la N și E de lanțul ins. Antile, unite cu G. Mexic prin str. Yucatán; 2,78 mii km2. Ad. max.: 7.238 m; ad. med.: 2.491 m. Salinitate medie: 36‰. Pr. ins.: Cuba, Haiti, Jamaica, Poerto Rico. Pr. porturi: Maracaibo (Venezuela), Cartagena (Columbia), Colón (Panamá), Santiago de Cuba (Cuba). Se mai numește și Marea Antilelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CAROL CEL MARE (CHARLEGMAGNE) [șarləmáñ], rege al francilor (768-814) și împărat al Occidentului (800-814). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat războaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii ș.a., lărgind considerabil hotarele statutului său, pentru apărarea căruia a înființat mărci de graniță (Altmark, Ostmark, marca spaniolă ș.a.); a reformat administrația, justiția, armata și a sprijinit cultura și biserica. Domnia lui C. a marcat o etapă importantă în cristalizarea relațiilor feudale în Europa apuseană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CARUL MARE, numele popular al unei grupări de stele din constelația Ursa Mare, alcătuită din șapte stele, dintre care patru reprezintă cutia carului, iar celelalte trei oiștea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o depărtare de cinci ori cît această latură, se găsește Steaua Polară. V. Mizar, Alcor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CASPICĂ, Marea ~, cel mai întins lac sărat de pe glob, situat la limita dintre Europa și Asia, între Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia și Iran; 376 mii km2. Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pînă în 1960, nivelul său a scăzut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variază de la 1-2‰ în N, la 300‰ în G. Kara-Bogaz Gol. În M.C. se varsă fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta ș.a. Pescuit de sturioni. Zăcăminte de petrol. Navigație. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CĂPUȘU MARE, com. în jud. Cluj, pe Căpuș; 4.503 loc. (1991). Expl. de min. de fier (Căpușu Mic).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CEANU MARE, com. în jud. Cluj; 4.888 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CHEVEREȘU MARE, com. în jud. Timiș; 2.053 loc. (1991). Stație de c. f.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CIRUS II CEL MARE, rege persan (559-530 î. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CÎINELE MARE (Canis major), constelație din emisfera australă, compusă din c. 70 de stele vizibile. Conține cea mai strălucitoare stea de pe bolta cerească: Sirius.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COCIUBA MARE, com. în jud. Bihor; 3.609 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COMLOȘU MARE, com. în jud. Timiș; 4.783 loc. (1991). Stație de c. f.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CONSTANTIN CEL MARE (Flavius Valerius Constantinus), împărat roman (306-337). Înfrîngînd pe Maxențiu (312) și pe Liciniu (324) a devenit suveran al întregului Imp. Roman. A desăvîrșit reformele politice, militare și sociale inițiate de Dioclețian, perfecționînd sistemul dominatului; a facilitat consolidarea creștinismului ca religie de stat (edictul de toleranță de la Milano, și convocarea primului conciliu ecumenic de la Niceea, 325). A întărit Limesul dunărean și a mutat cap. imp. la Constantinopol (330), oraș fundat de el.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km2. Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28ºC. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CORBII MARI, com. în jud. Dîmbovița, pe Neajlov; 8.333 loc. (1991). Expl. de petrol. Biserică (sec. 18).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CREVEDIA MARE, com. în jud. Giurgiu; 4.948 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CURCUBĂTA MARE, vîrf în M-ții Bihor, cel mai înalt din M-ții Apuseni și din toți Carpații Occidentali, alcătuit din șisturi cristaline. Alt.: 1.849 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CUSTURA MARE, lac glaciar în M-ții Retezat, la 2.226 m alt.; 2,8 ha; ad. max.: 9 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
DEALUL MARE 1. Deal cu forme masive, alcătuit din gresii și calcare oolitice, situat la V de C. Moldovei, pe stg. Siretului, la S de izvorul râului Bahlui. Alt. max.: 593 m. Întinse păduri de foioase. 2. Deal în Subcarpații de Curbură, la S de râul Cricovu Sărat, în prelungirea dealului Istrița. Alt. max.: 442 m. Podgorii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
JAMU MARE, com. în jud. Timiș; 3.373 loc. (1998). Centru viticol. Creșterea bovinelor. Stație de c. f. Satul Jamu Mare este menționat documentar în 1343.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
JAMU MARE, com. în jud. Timiș; 3.373 loc. (1998). Centru viticol. Creșterea bovinelor. Stație de c. f. Satul Jamu Mare este menționat documentar în 1343.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km2. Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin str. Kara, iar cu M. Laptev prin str. Vilkițki. Țărmuri joase cu golfuri și estuare. Acoperită cu ghețuri. În ea se varsă Obi și Enisei. Port pr.: Dikson.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCNELE MARI, oraș în jud. Vâlcea, situat pe dr. văii Oltului, în zona Subcarpaților Vâlcii; 3.422 loc. (2003). Expl. de sare (prin disoluție), prelucrată în combinatul chimic din satul Govora. Orașul este inclus în categoria stațiunilor balneoclimaterice, având în perimetrul său un lac (c. 1.000 m2) cu apă sărată (216,3 g/l) cu caracter helioterm, cu nămol sapropelic pe fund, cu eficacitate în tratarea afecțiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice, dermatologice, c*************e etc. Apele cloruro-sodice și iodurate de aici au început să fie utilizate pentru tratament începând cu anul 1833, când s-au făcut primele amenajări, iar primul stabiliment balnear a fost construit în anii 1894-1896. Localitatea apare menționată documentar ca sat în 1402, iar ulterior ca târg, devenind oraș în sec. 16. În O.M. se află biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 16, renovată în 1746), iar în localitățile componente Slătioarele, Gura Suhașului, Lunca, Țeica și Buda, bisericile Sf. Nicolae (1568-1574), Sf. Gheorghe (1676-1677), Sf. Ioan Gură de Aur (1701-1706), Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru (1726, cu fresce din 1782) și Sf. Treime și Sf. Nicolae (1731). Ca urmare a exploatării prin disoluție a sării, în toamna anului 2001 s-au produs prăbușiri de mare amploare, care au distrus aproape în întregime satul Țeica.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OSTROVU MARE, insulă românească situată în albia Dunării, în dreptul com, Burila Mare, jud. Mehedinți; 22 km2. Lungime: 14 km; lățime max.: 3 km. În această zonă se află hidrocentrala Porțile de Fier II.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
POPOARELE MĂRII, denumire generică dată unor populații, indo-europene, cu care Egiptul a intrat în conflcit (sec. 14-13 î. Hr.). Înfrânte decisiv de Ramses III (1198-1166 î. Hr.) au fost silite să se așeze în tabere militare, fiind folosite ca mercenari de armata egipteană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
POROINA MARE, com. în jud. MehedIinți, situată în S piemontului Bălăciței, pe cursul superior al răului Drincea; 1.388 loc. (2003). Pe terit. satului P. a fost descoperit (la sfârșitul sec. 19) un rhyton din argint aurit datând din sec. 3 î. Hr.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RADU CEL MARE, domn al Țării Românești (1495-1508). Fiul lui Vlad Călugărul, care și l-a asociat la domnie în 1492. Bucurându-se de concursul familiei boierilor Craiovești, cu care se înrudea și pentru care a creat instituția marii bănii, a luat unele mărusi privind centralizarea statului. Supus față de Poartă. S-a aflat în bune relații de vecinătate cu regele Ungariei și cu regele Poloniei. A acordat o mare atenție vieții culturale (a înființat o tipografie și l-a adus în țară pe ieromonahul Macarie, care a tipărit cele trei cărți de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 și „Evangheliarul”, 1512, primele tipărituri apărute pe teritoriul românesc) și religioase, pentru reorganizarea căreia l-a adus în Țara Românească pe Nifon. Prin grija sa a fost construită în mare parte biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Dealu (1499-1501), terminată de fratele său, Vlad cel Tânăr în perioada 1510-1512, precum și biserica de la Lopușnia (Lopușnja, Serbia, 1501). După moartea sa, scaunul domnesc a fost dobândit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rău, fiul nelegitim al lui Vlad Țepeș.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RÂU MARE, râu, afl. stg. al Streiului în depr. Hațeg; 62 km. R.M. se formează prin unirea (în cadrul bazinetului Gura Apelor) Râului Șeș (care izv. din masivul Godeanu) cu râul Lăpușnicu Mare (izv. din m-ții Retezat, de sub vf. Peleaga). Pe cursul superior, în bazinetul Gura apelor, s-a construit (1980-1986) cel mai mare baraj de pe râurilor interioare ale țării (barajul „Gura Apelor”), cu o înălțime de 174 m, o lățime max. (la bază) de 570 m și o lungime (la coronament) de 480 m. Lacul de acumulare din spatele acestui baraj are o capacitate de 225 mil. m3 de apă, constituind sursa de alimentare și punere în mișcare a turbinelor hidrocentralei Retezat (335 MW), dată în funcțiune în 1986. În aval de această hidrocentrală, pe R.M. au mai fost construite și date în exploatare încă zece hidrocentrale: Ostrovu Mic (15,9 MW, 1986), Clopotiva (14 MW, 1987), Ostrov (15,9 MW, 1988), Cârnești I (15,9 MW, 1988), Cârnești II (11,5 MW, 1988), Păclișa (15,9 MW, 1988), Totești I (15,9 MW, 1988), Totești II (15,9 MW, 1989), Hațeg (15,9 MW, 1990) și Sântămăria-Orlea (11,5 MW, 1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD v. Marea Britanie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ROMÂNIA MARE, denumire folosită pentru statul român între 1918 și 1940.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SANTA MARE, com. în jud. Botoșani, situată în NE C. Jijiei Inferioare, pe dr. râului Prut, la granița cu Rep. Moldova; 3.133 loc. (2005). În satul Rânghilești se află biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie din 1842 a familiei Sturdza, iar în satul Durnești, biserica Sfinții Voievozi (1863).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SUAVE, MARI MAGNO... (lat.) ce plăcut e când marea umflată... Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 1. E plăcut să privești furtunile de pe țărm.. Potrivit doctrinei epicureice e bine să contempli situații primejdioase stând deoparte.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
URSA MARE (Ursa Major), constelație din emisfera boreală. Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua. V. și Carul Mare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
LIMBĂ-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. Pește plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit în formă de cioc, ochii asezați pe partea dreaptă, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate țărmurile Europei occidentale, în mările nordice și în Marea Mediterană, foarte apreciat ca pește de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagră (Solea nasuta) este mult mai mică.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
VULPE DE MARE s.f. (Iht.) În general, pește cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plați), fam. rajidae (batoizi propriu-ziși), cu corp romboidal și înotătoare dezvoltate ca niște aripi imense, prezent în lungul tuturor țărmurilor europene. Există nenumărate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime și 30 kg greutate, unele fiind uriașe, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime și 2-3 m lățime și o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consumă înotătoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemănătoare la gust cu carnea de crab.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române