MAROCÁN, -Ă, marocani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marocului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marocului sau marocanilor (1), care este originar din Maroc, privitor la Maroc sau la marocani. – Din fr. marocain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAROCÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Maroc. ◊ (s.n.) dialect arab vorbit în Maroc. (< fr. marocain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marocán s. m., adj. m., pl. marocáni; f. sg. marocánă, g.-d. art. marocánei, pl. marocáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink