MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție. – Din tc. mertek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARTÁC s. v. căprior, cătușă, chingă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
martác s. m., pl. martáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂRTÁC s. v. cotoi, motan, pisoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink