MARTALÓG, martalogi, s. m. (Mai ales la pl.) Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale. – Din tc. martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
martalóg (martalógi), s. m. – 1. Soldat creștin, mai ales grec, în slujba sultanului. – 2. (Înv.) Grănicer. – 3. (Olt.) Intendent. – Var. (înv.) martolog. Tc. martoloz, din ngr. ἀμαρτωλός (Tiktin; cf. Bărbulescu, Arhiva, XLIII, 251).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
martalóg s. m., pl. martalógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink