MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARÚLĂ s. v. lăptucă, salată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
marúlă s. f., g.-d. art. marúlei; pl. marúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink