Dex marÈ™

MARȘ, (1, 2, 3) marÈ™uri, (4, 5) interj. 1. S. n. Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formaÈ›ie). ◊ MarÈ™ forÈ›at = marÈ™ executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (ÃŽnv.) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ AcÈ›iune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanÈ›e lungi. ♦ P. gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S. n. CompoziÈ›ie muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadenÈ›a pasului unei formaÈ›ii, a unui cortegiu etc. 3. S. n. CompoziÈ›ie literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marÈ™ (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se goneÈ™te un câine sau, p. gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch.

MARȘ s.n. 1. Mers, miÈ™care a unei trupe (într-o anumită formaÈ›ie). ♦ AcÈ›iune militară puternică de mare amploare, îndreptată contra unui obiectiv. ♦ Probă atletică pedestră, în timpul căreia concurenÈ›ii sunt obligaÈ›i să meargă repede fără a alerga. 2. Piesă muzicală cu ritm puternic, după care se potriveÈ™te cadenÈ›a pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marÈ™ (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. marÈ™, it. marcia].

MARȘ interj. 1. Comandă de pornire a unei trupe. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine; cuvânt cu care se îndepărtează în mod brutal un om. [< fr. marche < marcher – a merge].

MARȘ I. s. n. 1. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formaÈ›ie). ♦ ~ forÈ›at = marÈ™ executat cu o viteză sporită față de cea normală. 2. probă de atletism în timpul căreia concurenÈ›ii sunt obligaÈ›i să meargă repede, fără a alerga. 3. piesă muzicală cu o miÈ™care uniformă sugerând pasul cadenÈ›at de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc. 4. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marÈ™ (3). 5. operaÈ›ie de extragere È™i introducere în sondă a garniturii de foraj. II. interj. 1. comandă de pornire a unei trupe. 2. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om. (< fr. marche, germ. Marsch)

MARȘ s., interj. 1. s. (reg.) mașir. (A făcut un ~ de peste 20 km.) 2. interj. (MIL.) (rusism înv.) stupai! (Înainte, ~!) 3. interj. pleacă!, (reg.) mașir!, (rusism reg.) pașol! (~ de aici, obrazni-cule!) 4. interj. afară!, ieși!, pleacă! (~ din cameră!) 5. interj. (reg.) jabă!, ni!, odâr!, țibă!, țâlea! (~, Grivei!)

marÈ™ (márÈ™uri), s. n. – Mers. Fr. marche. Cf. marÈ™, interj. (hai, înainte; afară), din fr. marche, se întrebuinÈ›ează ca ordin pentru soldaÈ›i sau pentru cîini, cf. Graur, BL, VI, 155. – Comp. marÈ™rută, s. f. (rută, itinerar), din germ. Marschrute, cf. rus. marÅ¡rut; mărșălui, vb. (a merge în marÈ™), după germ. marschieren, rus. marÅ¡irovati.

marÈ™ interj.

marș s. n., pl. márșuri

MARȘ¹ ~uri n. 1) Mers ordonat È™i cadenÈ›at. A merge în ~. 2) MiÈ™care a unor unități militare (într-o anumită formaÈ›ie). ◊ ~ forÈ›at marÈ™ executat cu o viteză mai sporită decât cea obiÈ™nuită (de o unitate militară). 3) CompoziÈ›ie muzicală cu ritm vioi, cadenÈ›at. 4) Poezie lirică patriotică. 5) sport Probă atletică caracterizată prin deplasarea la pas. /<fr. marche, germ. Marsch

MARȘ² interj. 1) (se foloseÈ™te pentru a da comanda de pornire militarilor) ÃŽnainte marÈ™! 2) (se foloseÈ™te pentru a alunga un animal sau în mod grosolan o persoană) Pleacă! Afară! MarÈ™ de aici! /<fr. marche, germ. Marsch