MASALÁ, masalale, s. f. (Înv.) Torță, faclă. – Din ngr. masalas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MASALÁ s. v. fachie, faclă, făclie, torță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
masalá (masalále), s. f. – Torță, făclie. Ngr. μασαλᾶς, din tc. (arab.) mașala (Tiktin; Gáldi 206; cf. Șeineanu, II, 250; Roesler 598; Lokotsch 1432; Ronzevalle 158), cf., bg., sb. măsala. Sec. XIX, înv. – Der. masalagiu, s. m. (purtător de făclie), din ngr. μασαλατζής › tc. mașalaci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
masalá s. f., art. masaláua, g.-d. art. masalálei; pl. masalále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAȘALÁ interj. (Turcism înv.) Bravo! bine! de minune! – Din tc. mășallah.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MASALÁ ~le f. înv. Dispozitiv constând dintr-un băț prevăzut la un capăt cu câlți, cârpe sau alt material, îmbibat cu petrol, care servea la luminat, în special, în timpul unor manifestații de masă; faclă; torță. /<ngr. masalás
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAȘALÁ interj. v. bine, bravo, perfect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mașalá interj. – Bravo! Tc. (arab.) mașalla (Loebel 62; Tiktin; Lokotsch 1433). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mașalá interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MASÁLA s. Amestec indian de condimente, realizat adesea din peste 20 de mirodenii prăjite și râșnite, cele mai cunoscute variante fiind garam-masala (= „amestec iute”) și tandoori-masala, de culoare roșie-oranj, utilizat pentru condimentarea preparatelor gătite în tandoori (cuptorul indian tradițional).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink