MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții sunt deghizați sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat. – V. masca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂȘCÁT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MASCÁT adj. v. disimulat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂȘCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mascat ≠ mărturisit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Mășcat ≠ mărunt
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mășcát adj. m., pl. mășcáți; f. sg. mășcátă, pl. mășcáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink