MATÓR s.n. (Poligr.) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele. [< fr. matoir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MATÓR s.n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
matór s. n., pl. matoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink