MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege. 2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din fr. maximal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAXIMÁL, -Ă adj. Referitor la un maxim; maxim. ◊ Preț maximal = preț maxim îngăduit de o lege. [< fr. maximal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAXIMÁL, -Ă I. adj. maxim2 (I, 1). ♦ preț ~ = preț maxim îngăduit de o lege. II. s. n. tabel conținând prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (< fr. maximal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAXIMÁL adj. v. maxim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Maximal ≠ minimal
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
maximál adj. m., pl. maximáli; f. sg. maximálă, pl. maximále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
maximál s. n., pl. maximále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAXIMÁL1 ~ă (~i, ~e) (despre dimensiuni, intensitate, durată, valoare etc.) Care constituie un maximum; în gradul cel mai înalt; maxim. /<fr. maximal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAXIMÁL2 ~e n. Tabel care indică limita superioară a prețurilor în piață pentru marfa micilor producători. /<fr. maximal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink