MÁXIMUM s. n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim1. ◊ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim1. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spațiul maxim2 posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ◊ La maximum = în cel mai înalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIMUM I. s. n. 1. punct, limită superioară. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ♦ la ~ = în cel mai înalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
máximum adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máximum s. n., art. máximumul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁXIMUM1 n. Valoare reprezentând extrema superioară (atinsă de o cantitate variabilă); limită superioară. ~ul temperaturii. /<lat. maximum, fr. maximum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁXIMUM2 adv. Cel mult. /<lat. maximum, fr. maximum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
la máximum loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink