MÁXIMĂ, maxime, s. f. Enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită etc.; aforism, sentință, adagiu. – Din lat. maxima, fr. maxime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁXIMĂ s.f. Gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită etc.; aforism, adagiu. [< lat. maxima, fr. maxime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIMĂ s. aforism, cugetare, dicton, sentință, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (O ~ celebră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
máximă (valoare maximă, aforism) s. f., g.-d. art. máximei; pl. máxime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁXIM2, -Ă, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de înaltă presiune atmosferică. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁXIM ~ă (~i, ~e) (despre dimensiuni, intensitate, durată, valoare etc.) Care constituie un maximum; în gradul cel mai înalt; maximal. /<lat. maximus, fr. maxime, maxima
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁXIMĂ ~e f. Formulă lapidară, conținând o cugetare, un gând adânc sau o normă de conduită; sentință; aforism. /<lat. maxima, fr. maxime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁXIM, -Ă adj. Cel mai mare (ca dimensiuni, ca durată, ca intensitate etc.), foarte mare; maximal. [< lat. maximus – superlativul lui magnus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIM2, -Ă I. adj. 1. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal. 2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei. II. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ (met.) centru de înaltă presiune atmosferică. (< lat. maximus, fr. maxime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁXIM adj. 1. maximal. (Profit ~.) 2. v. culminant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Maxim ≠ minim, minimum
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
máxim adj. m., pl. máximi; f. sg. máximă, pl. máxime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLOACĂ MAXIMĂ, principal canal de scurgere în Roma antică, construit în epoca regalității și restaurat sub August. Aflat la 5-6 m sub nivelul orașului, de formă semicirculară și placat cu tuf vulcanic, există și astăzi.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink