Dex medice

MÉDIC¹, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.

MÉDIC², -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus

MEDIC- v. medico-.

MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].

MÉDIC¹ s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)

MEDIC²(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic)

MÉDIC adj. v. medical.

MÉDIC s. v. doctor.

médic (médici), s. m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. médical; medicină, s. f., din fr. médicine; medicinal, adj., din fr. médicinal; medicament, s. n., din fr. médicament; protomedic, s. m. (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.

médic (referitor la mezi) adj. m., pl. médici; f. sg. médică, pl. médice

médic s. m., pl. médici

MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi.

RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică.