Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrități, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situație, stare a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calități (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEDIOCRITÁTE s.f. 1. Caracterul și situația a ceea ce este mediocru. 2. Om fără talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. médiocrité, lat. mediocritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEDIOCRITÁTE s. f. 1. caracterul, situația a ceea ce este mediocru. 3. om fără talent, lipsit de merite. (< fr. médiocrité, lat. mediocritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEDIOCRITÁTE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mediocritate ≠ geniu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mediocritáte s. f. (sil. -di-o-cri-), g.-d. art. mediocrității; (persoane mediocre) pl. mediocrități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEDIOCRITÁTE ~ăți f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficiență de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) Persoană mediocră. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocrité, lat. mediocritas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române