MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligență, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. comun, obișnuit; mijlociu. 2. cu capacități intelectuale reduse, fără valoare. (< fr. médiocre, lat. mediocris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEDIÓCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mediocru ≠ distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mediócru adj. m. (sil. -di-o-cru), pl. mediócri, f. sg. mediócră, pl. mediócre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEDIÓCRU ~ă (~i, ~e) 1) Care se află între două părți extreme sau între două lucruri de aceeași natură. Pasiune ~ă. 2) Care este insuficient (în cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativă sau calitativă. Salariu ~. Hrană ~ă. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă insuficiență intelectuală; mărginit; limitat; redus. Elev ~. Capacitate ~ă. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink