MEGALOMANÍE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale și manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuție. – Din fr. mégalomanie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ♦ (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEGALOMANÍE s. f. 1. faptul de a fi megaloman (1). 2. nebunie în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. (< fr. mégalomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEGALOMANÍE s. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
megalomaníe s. f. → manie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEGALOMANÍE ~i f. 1) Stare patologică caracterizată prin delir de grandoare și prin delir de persecuție. 2) Orgoliu excesiv. /<fr. mégalomanie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink