MEGAPÍR s. n. Oțel aliat din fier, crom și aluminiu, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. [Scris și: megapyr] – Din germ. Megapir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
megapír s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink