MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mehmendár s. m., pl. mehmendári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink