MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEHTÚP s. v. adresă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mehtúp s. n., pl. mehtúpuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink