MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mehtupcíu s. m., art. mehtupcíul; pl. mehtupcíi, art. mehtupcíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink