Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MELESTUÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
melestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. melestuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A MELESTUÍ ~iésc tranz. pop. 1) (mămăliga) A mesteca cu melesteul. 2) A bate tare (cu melesteul); a ciomăgi; a cetlui. /<ung. mállaszt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink