MÉLIC, -Ă adj. Care ține de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÉLIC, -Ă adj. referitor la muzică. ◊ referitor la poezia lirică corală a grecilor. (< fr. mélique, gr. melikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
melíc, melíce, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
melíc s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink