Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MELIȚÁRE, melițări, s. f. Acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat1. – V. melița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELIȚÁRE s. v. melițat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melițáre s. f., g.-d. art. melițării; pl. melițări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
améninț (est) și -ínț (vest), a -á v. tr. (lat. amminentiare saŭ eminentiare, d. éminens, -éntis, part. luĭ eminére, a fi proeminent, minaciae, amenințărĭ; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameaçar). 1. Fac amenințărĭ: a amenința pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Menționez. 3. Fig. (după fr.) Îs aproape să, inspir teamă să nu: apele amenință să se reverse, casa amenință să cadă. 4. V. intr. Fac un semn orĭ gest de amenințare: bătrînu amenință cu toĭagu asupra lor. – Și -rinț. Vechĭ și azĭ Olt. amelínț. Vechĭ și menínț, „ameninț”, și (a)méliț, „ameninț” și „menționez”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink