MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța evului mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; p. gener. cântăreț popular. – Din fr. ménestrel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (p. ext.) cântăreț popular. [< fr. ménestrel, cf. lat. pop. ministerialis – slujitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENESTRÉL s. m. poet-muzicant ambulant din evul mediu, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; (p. ext.) cântăreț popular. (< fr. ménestrel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
menestrél s. m., pl. menestréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENESTRÉL ~i m. Poet și muzicant ambulant din Franța evului mediu. /<fr. ménestrel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink