MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENÍSC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskos – lună nouă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENÍSC1 s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENISC2(O)- elem. „menisc articular”. (< fr. ménisc/o/-, cf. gr. meniskos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
menísc s. n., pl. meníscuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENÍSC ~uri n. 1) Lentilă cu o față concavă și alta convexă. 2) Suprafața convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formațiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulații ale corpului. /<fr. ménisque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink