MENÓU, menouri, s. n. Element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți. – Din fr. meneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENÓU s.n. (Arhit.) Montant interior, folosit mai ales în arhitectura gotică, care împarte o deschidere în mai multe compartimente. [< fr. meneau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr. meneau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
menóu s. n., art. menóul; pl. menóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink