MENTALITÁTE, mentalități, s. f. Fel particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități. – Din fr. mentalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENTALITÁTE s.f. Fel propriu în care gândește un individ, o colectivitate etc. [Cf. fr. mentalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENTALITÁTE s. f. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită. (< fr. mentalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENTALITÁTE s. psihologie, (fig.) optică. (~ unei colectivități.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mentalitáte s. f., g.-d. art. mentalității; pl. mentalități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENTALITÁTE ~ăți f. Mod particular de a gândi. /<fr. mentalité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink