Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENZÍL s. v. curier, diligență, mesager, poștalion, poștă, ștafetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menzíl (menzíluri), s. n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var. mezil, mizil. Tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil.Der. menzilesc, adj. (de poște); menzilgiu, s. m. (poștaș), din tc. menzilci; menzilhanea, s. f. (localul poștelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
menzíl (curier, ștafetă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
menzíl (poștă, diligență, act) s. n., pl. menzíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENZÍL ~uri n. înv. 1) Serviciu pentru corespondență și pentru călători. 2) Căruță de poștă. /<turc. menzil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)