MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. // s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus. menșevik < menșinstvo – minoritate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al menșevismului. (< rus. menșevik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
menșevíc s. m., adj. m., pl. menșevíci; f. sg. menșevícă, g.-d. art. menșevícei, pl. menșevíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENȘEVÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de menșevism; propriu menșevismului. /<rus. menševik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MENȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al menșevismului. /<rus. menševik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink