MEREDÉU, meredeie, s. n. (Reg.) 1. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat cașul, în formă de furculiță sau de scândurică cu zimți. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEREDÉU s. v. minciog, răvar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meredéu (meredéie), s. n. – (Trans.) Plasă de pește. Mag. mereggyű (Drăganu, Dacor., VII, 137). Mai înainte, Tiktin și Candrea propuseseră mag. meritö „vas de scos apă”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din méritni „a scoate apă” și edény „vas”. Cf. sb. meredov „undiță”, care provine tot din mag.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
meredéu s. n., art. meredéul; pl. meredéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink