MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniștit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. și reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre ființe) Mulți, numeroși. – Cf. magh. merö „rigid, fix”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MERÉU2, -ÉIE, merei, adj. (Reg.) Care se întinde până departe; întins, vast. – Comp. magh. merö „absolut”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, înghețat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veșnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MERÉU adv. v. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. și pl. meréie (sil. -re-ie)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
meréu adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârșit. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MERÉU2 ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink