MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului loan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MERGĂTÓR adj. v. curgător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mergătór adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNAINTE-MERGĂTÓR s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink