merídă, meríde, s.f. (reg.) bucățică de prescură tăiată de preot la liturghie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
merídă (-de), s. f. – Hostie. Ngr. μερίδα „parte” (Tiktin). Sec. XVII, înv. Cuvînt cult, fără circulație reală.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink