MESCHINĂRÍE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție. 2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESCHINĂRÍE s.f. 1. Zgârcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate. 2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MESCHINĂRÍE s. f. 1. caracter, atitudine, faptă de om meschin. 2. lipsă de valoare, de semnificație. (< fr. mesquinerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MESCHINĂRÍE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MESCHINĂRÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meschinăríe s. f., art. meschinăría, g.-d. art. meschinăríei; pl. meschinăríi, art. meschinăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MESCHINĂRÍE ~i f. 1) Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească; micime. 2) Lipsă de importanță. 3) Faptă meschină. /<fr. mesquinerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink