MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESERIÁȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meseriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MESERIÁȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
meseriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. meseriáșa, g.-d. art. meseriáșei; pl. meseriáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink