Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MEȘI s. m. pl. Un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEȘ ~i m. mai ales la pl. 1) înv. Încălțăminte fără toc, confecționată din piele foarte fină, purtată peste ciorapi, sub încălțămintea de stradă. 2) rar Încălțăminte de casă din pâslă. /<turc. mest
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MESÍ, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A sta la masă, a benchetui. – Din masă3.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MEȘ1, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MESÍ vb. v. benchetui, chefui, petrece, prăznui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
meși s. m. pl., art. méșii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink