MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink