METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METACÁRP s.n. Scheletul părții de mijloc a mâinii, compus din cinci oase așezate în formă de raze. [< fr. métacarpe, cf. gr. metakarpion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METACÁRP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metacárp s. n., pl. metacárpuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METACÁRP ~uri n. Ansamblu de cinci oase, dispuse radiar, care formează scheletul mâinii între carp și falange. /<fr. métacarp
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink