METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METÁFORĂ s.f. Figură de stil care constă în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. [Cf. lat., gr. metaphora, it. metafora, fr. métaphore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METÁFORĂ s. f. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. (< fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metáforă s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metáfore
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METÁFORĂ ~e f. Figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificație nouă, printr-o comparație subînțeleasă. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink