METALOGRAFÍE s. f. 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora. 2. Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta. – Din fr. métallographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METALOGRAFÍE f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul componenței și structurii metalelor și a aliajelor. /<fr. métallographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METALOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a metalurgiei care studiază structura metalelor și aliajelor. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tipar astfel obținut; metalotipie. [Gen. -iei. / < fr. métallographie, cf. lat. metallum – metal, gr. graphein – a descrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METALOGRAFÍE s. f. 1. ramură a metalurgiei care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor. 2. procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tiparul obținut; metalotipie. (< fr. métallographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metalografíe s. f. (sil. -gra-), art. metalografía, g.-d. metalografíi, art. metalografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink