METALOGRAVÚRĂ, (2) metalogravuri, s. f. 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice, folosit la imprimarea timbrelor, bancnotelor, acțiunilor etc. 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai sus. – Din fr. métallogravure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METALOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea hârtiilor de valoare nominală. ♦ Clișeu astfel obținut. [< fr. métallogravure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METALOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de gravare manuală cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea de bancnote, timbre etc. ◊ clișeul obținut. (< fr. métallogravure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metalogravúră s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metalogravúrii; (clișee metalice gravate) pl. metalogravúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METALOGRAVÚRĂ ~i f. 1) la sing. Procedeu de gravare manuală, folosit în poligrafie, pentru obținerea clișeelor metalice. 2) Clișeu obținut prin acest procedeu. /<fr. metallogravure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink