Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar: despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METATEZÁ vb. I. refl. (Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [< metateză].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
metatezá vb., ind. prez. 3 sg. metatezeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METATÉZĂ ~e f. lingv. Schimbare a ordinii unor sunete sau a unor silabe într-un cuvânt. /<fr. métathese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metatéză s. f., g.-d. art. metatézei; pl. metatéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink