METROPOLITÁN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METROPOLITÁN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METROPOLITÁN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat. metropolitanus, fr. métropolitain].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METROPOLITÁN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METROPOLITÁN s. v. metrou.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metropolitán (referitor la metropolă) adj. m. (sil. -tro-), pl. metropolitáni; f. sg. metropolitánă, pl. metropolitáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
metropolitán s. n. (sil. -tro-), pl. metropolitáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METROPOLITÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de metropolă; propriu metropolei. Biserică ~ă. 2) Care descinde dintr-o metropolă; originar dintr-o metropolă. /<fr. métropolitain
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink