Dex mia

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.

mía¹ (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miáua, g.-d. art. miélei; pl. miéle, art. miélele

mía² (a ~/a o ~) v. míelea (al ~/al o ~)

mía³ (a + num. + ~) v. míilea (al + num. + ~)

mi-a pr. + vb. aux. (mi-a luat)

MIA s. v. mioară.

miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.

mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle

MÍE, mii, num. card., s. f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MÍELEA num. ord. v. miilea.

MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.:mi-i-. – Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.

MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella

MÍE¹ mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia

MÍE² mii f. 1) Număr constând din o mie de unități. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. milia

mi-ar pr. + vb. aux. (mi-ar da)

mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)

MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumpărături.)

MIE-LUȘÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

míe (míi), s. f. – Numeral c******l după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s. n. (Arg.), format după decar, sutar; miaș, s. m. (căpitan peste o mie de soldați); înmii, vb. (a înmulți cu o mie); miime, s. f. (a mia parte).

dóuă mii num.

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia

míe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile

mie-lușéi (ploaie cu gheață) s. m. pl.

míelea (precedat de al + num. o, referitor la 1000) num. m., f. a mía/a o mía

míilea (precedat de al + num., referitor la mii) num. m. (sil. mi-i-) (al două miilea), f. a ... mia (a două mia)

pelín mie s. m. + adj.