Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIÁU interj. (se folosește pentru a reda strigătul pisicii). ◊ A-i lua cuiva ~l a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIAU interj. miorlau! (Pisica face: ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. – Mr. meao. Creație expresivă, cf. miorlau, și alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω, it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. – Der. miauna (var. mieuna, mieuni, Banat mioni), vb. (a miorlăi); miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (var. mieunat), s. n. (miorlăit); mieunătură, s. f. (miorlăit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
miau s. n., art. miául (în expr. a-i lua cuiva ~)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
miau / miau-miáu interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink