MICÍME, micimi, s. f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micșorime. – Mic + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICÍME s. 1. (rar) micie, micșorime. (~ unui obiect.) 2. v. scurtime. 3. (rar) strâmtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MICÍME s. v. meschinărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
micíme s. f., g.-d. art. micímii; (fapte) pl. micími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MICÍME ~i f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească; meschinărie. /mic + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink