MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICORÍZĂ f. biol. Conviețuire stabilă între anumite categorii de ciuperci și rădăcinile unor plante superioare (stejarul, mesteacănul, bradul etc.). /<fr. mycorhise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MICORÍZĂ s.f. (Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MICORÍZĂ s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
micoríză s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micoríze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink