MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIELUȘÉL s. v. mieluț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIELUȘÉL s. v. papanaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mielușél s. m., pl. mielușéi, art. mielușéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIELUȘÉL ~éi m. (diminutiv de la miel) la pl. Ninsoare în formă de părticele sferice mici; ploaie cu gheață. /miel + suf. ~ușel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink