MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIERLÍȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mierlíță s. f., g.-d. art. mierlíței; pl. mierlíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink